Plecand de la o structura geometrica simpla panza recreaza un autoportret si in acelasi timp o harta imaginara in care fiecare loc este oglindit in functie de unde este aplasata lucrarea, cine si de unde priveste. Lucrarea pune laolalta oglinzi si fotografii pentru a simboliza realitatea si non- realitatea unui spatiu personal, in acest caz Bucurestiul. Fotografiile exemplifica o cautare, o colectie de imagini care formeaza un mozaic al identitatii noastre culturale aratand arhitectura Centrului Vechi al capitalei.
Locatia si conexiunea sunt cuvinte care creeaza o anumita emotie intr-o era cand spatiile
reale sunt inlocuite de cele virtuale. Locatia aleasa, Piata Universitatii, reper aparent
nemiscat al Bucurestiului, cu structurile sale specifice, este transpusa pe o alta structura
dinamica atat de caracteristica Bucurestiului, retelele de cabluri, conexiuni la o lume
invizibila, o lume in care ne proiectam, cu capul in nori, acum si atunci cu un strop de
utopism……
Ca un observator tot timpul in miscare, aceasta lucrare surprinde o atmosfera tipica a
capitalei: lumina orasului noaptea, retelele lumilor virtuale, porumbeii/ o imagine aparentnepopulata, in care omul isi face indirect prezenta dand imaginii umanitatea de care a fost lipsita.
Ramona Şlug 